Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PROCLEȚÍ vb. v. afurisi, anatemiza, blestema, excomunica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proclețí, proclețésc, vb. IV 1. (înv.) a excomunica, a anatemiza; a blestema; a condamna, a dezaproba. 2. (refl.; reg.; despre boli; în forma: precleți) a se înrăutăți, a se agrava.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCLÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) rel. Care a fost anatemizat de biserică; afurisit; excomunicat. 2) Care se ține numai de rele; cu purtări rele; afurisit. /<sl. prokletu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROCLÉT adj. v. afurisit, anatemizat, blestemat, duplicitar, excomunicat, fals, fariseic, necredincios, păgân.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROCLÉT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROCLÉT s., adj. v. fățarnic, ipocrit, min-cinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROCLÉTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proclét (proclétă), adj. – Blestemat, afurisit. Sl. proklętŭ, din klęti „a blama, a detesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Bărbulescu, Arhiva, XLII, 204). – Der. procleți vb. (a afurisi); triclet (var. treclet), adj. (afurisit), din sl. triklętŭ „de trei ori afurisit”; procleț(en)ie, s. f. (înv., blestem).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
proclét adj. m. (sil. -clet), pl. procléți; f. sg. proclétă, pl. procléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink