Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de cuvântul următor și nu are accent propriu. [< fr. proclitique, cf. gr. proklitikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte; articole nehotărâte, posesive și prefixe) așezat înaintea altui cuvânt, neavând accent propriu. (< fr. proclitique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCLÍTIC adj. (GRAM.) (ieșit din uz) prepozitiv. (Articol ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Proclitic ≠ enclitic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
proclític adj. m. (sil. -cli-), pl. proclítici; f. sg. proclítică, pl. proclítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCLÍTIC ~că (~ci, ~ce) gram. (despre elemente de limbă) Care este lipsit de accent propriu, fiind legat de cuvântul următor cu care face corp fonetic comun. /<fr. proclitique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)