Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCLÍZĂ s.f. (op. encliză) Așezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziție proclitică. [< fr. proclise, cf. gr. proklisis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziție proclitică; antepunere. (< fr. proclise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proclíză s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCLÍZĂ ~e f. gram. (în opoziție cu encliză) Fenomen care constă în alipirea unui element neaccentuat la începutul cuvântului accentuat (formând cu acesta corp fonetic comun). /<fr. proclise
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)