Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: procura (verb tranzitiv) , procurare (substantiv feminin)   
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCURÁRE s.f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. [< procura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÁRE s. 1. v. cumpărare. 2. furnizare, livrare, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ la timp a materiei prime.) 3. obținere. (~ biletelor de tren.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procuráre s. f., g.-d. art. procurării; pl. procurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROCURÁ procúr tranz. 1) A obține prin cumpărare; a achiziționa. 2) A face să se producă; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procură plăcere. /<fr. procurer, lat. procurare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. rostui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr, 3 sg. și pl. procúră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)