PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCURATÚRĂ s. f. organ de stat cu supravegherea aplicării și respectării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. (< rus. prokuratura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCURATÚRĂ ~i f. 1) Organ al puterii de stat care exercită supravegherea respectării legilor. 2) Clădire în care se află acest organ. /<rus. prokuratura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink