Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prodig (adjectiv) , prodiga (verb tranzitiv)   
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRODÍG, -Ă adj. (Liv.) Risipitor, cheltuitor. [< fr. prodigue, cf. lat. prodigus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRODÍG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRODÍG adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prodíg adj. m., pl. prodígi; f. sg. prodígă, pl. prodíge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRODIGÁ vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodíg. / < fr. prodiguer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRODIGÁ vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRODIGÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, prăpădi, risipi, zvârli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prodigá vb., ind. prez. 1 sg. prodíg, 3 sg. și pl. prodígă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)