PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRODRÓM s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Stare de indispoziție la începutul unei boli; simptom al unei boli. [< fr. prodrome, cf. gr. pro – înainte, dromos – cursă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRODRÓM s. n. 1. introducere în studiul unei științe. 2. simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. (< fr. prodrome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRODRÓM s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prodróm (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prodróm s. n. (sil. -drom), pl. prodrómuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRODRÓM ~uri n. 1) rar Ceea ce privește ceva (un eveniment, un proces etc.). 2) med. Simptom care precedă o boală. /<fr. podrome
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink