PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Rar) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROFANAȚIÚNE s.f. Profanare. [Cf. fr. profanation, lat. profanatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROFANAȚIÚNE s. f. profanare. (< fr. profanation, lat. profanatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROFANAȚIÚNE s. v. batjocorire, compromi-tere, dezonorare, necinstire, terfelire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
profanațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink