PROFÉSOR, -OÁRĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală). ♦ (Impr.) Învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROFÉSOR, -OÁRĂ s.m. și f. Persoană cu o pregătire specială care predă o materie de specialitate la o școală sau în învățământul universitar. [Acc. și profesór. / < fr. professeur, it. professore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROFÉSOR/PROFESÓR, -OÁRĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învățământ într-un domeniu al științei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROFESÓR s. dascăl, (livr.) magistru, (fam.) prof, (peior.) belfer. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROFESÓR ~oáră (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care predă o materie de studiu (într-o școală, într-o universitate, etc.), având o pregătire specială. 2) Persoană având cel mai înalt titlu conferit cadrelor didactice universitare. [Acc. și profesór] /<fr. professeur, germ. Professor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROFESOÁRĂ s. (pop. și fam.) dăscăliță, (înv.) profesoreasă, (fam.) profă. (~ de liceu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
profesoáră s. f., g.-d. art. profesoárei; pl. profesoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink