PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROFUNZÍME s.f. Adâncime; profunditate. ◊ Profunzime de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [< profund + -ime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROFUNZÍME s. f. adâncime; profunditate. ♦ ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. (< profund + -ime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROFUNZÍME s. 1. v. adânc. 2. v. adâncime. 3. adâncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. v. importanță. 5. v. maturitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROFUNZÍME ~i f. Caracter profund. /profund + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink