PROGNATÍSM s. n. Conformație a feței omului care constă în proeminența anterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. – Din fr. prognathisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROGNATÍSM n. Configurație anormală a feței unor oameni, caracterizată prin proeminență anterioară (în formă de bot) a maxilarelor. /<fr. prognathisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROGNATÍSM s.n. Caracterul, înfățișarea celor prognați; progenie. [< fr. prognathisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROGNATÍSM s. n. conformație a feței omului, constând în proeminența anterioară a maxilarelor; progenie. (< fr. prognathisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROGNATÍSM s. (MED.) progenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prognatísm s. n. (sil. mf. -gna-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink