PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROHIBITÓRIU, -IE adj. Care oprește; prohibitiv. ◊ (Jur.; la romani) Edict prohibitoriu = edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri. [Pron. -riu. / < lat. prohibitorius, fr. prohibitoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROHIBITÓRIU, -IE adj. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv. (< fr. prohibitoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROHIBITÓRIU adj. v. prohibitiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prohibitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. prohibitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink