PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROLEGÓMENE m. pl. livr. 1) Prefață amplă. 2) Expunere preliminară a problematicii unei științe sau a unei teorii. /<fr. prolégomenes
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROLEGÓMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROLEGÓMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prolegómene s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink