PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Figură de stil sau de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului. – Din fr. prolepse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROLÉPSĂ s.f. Figură retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului. [Cf. fr. prolepse, gr. prolepsis – anticipare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROLÉPSĂ s. f. 1. evocare în avans a unui eveniment ulterior. 2. procedeu în a plasa un cuvânt în propoziția care precedă pe cea în care ar trebui să fie. 3. figură retorică prin care se previne o obiecție; precepție. (< fr. prolepse, gr. prolepsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prolépsă s. f., g.-d art. prolépsei; pl. prolépse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink