Dex promis

PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.

promís adj. m., pl. promíși; f. sg. promísă, pl. promíse

PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre.

A PROMÍTE promít tranz. 1) A consimți să dea în mod verbal; a făgădui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a făgădui. A promis să intre. 3) fig. A arăta cu anticipare. Toamna promite să fie bogată. /<lat. promittere, fr. promettre

PROMÍTE vb. III. tr. 1. A se angaja, a-și lua obligația, a făgădui. 2. (Fig.) A da speranțe; a asigura. [P.i. promít. / < lat. promittere, cf. fr. promettre].

PROMÍTE vb. tr. 1. a-și lua obligația, a se angaja; a făgădui. 2. (fig.) a da speranțe; a oferi perspective promițătoare. (< lat. promittere, fr. promettre)

PROMÍTE vb. v. angaja.

PROMÍTE vb. v. anticipa, anunța, prevesti, vesti.

promíte (promít, promís), vb. – A făgădui. Fr. promettre, conjug. ca a trimite. – Der. promisiune, s. f., din fr. promesse tratat ca mission față de mettre, admission față de admettre etc.; promițător, adj. (care promite); compromite, vb., din fr. compromettre; compromis, s. n., din fr. compromis.

promíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. promítă; part. promís