Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: promulga (verb tranzitiv) , promulgare (substantiv feminin)   
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROMULGÁRE s.f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [< promulga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROMULGÁRE s. (JUR.) (înv.) promulgație. (~ unui proiect de lege.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROMULGÁ promúlg tranz. jur. (legi, convenții etc.) A aduce la cunoștință publică cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
promulgá vb., ind. prez. 1 sg. promúlg, 3 sg. și pl. promúlgă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)