PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRONOMINÁL, -Ă adj. Referitor la pronume, cu valoare de pronume. [Cf. fr. pronominal, lat. pronominalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRONOMINÁL, -Ă adj. (despre propoziții sau părți de vorbire) introdus, însoțit de un nume, construit cu un pronume; cu valoare de pronume. (< fr. pronominal, lat. pronominalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pronominál adj. → nominal
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRONOMINÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de pronume; cu valoare de pronume. /<fr. pronominal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink