PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPAGATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care propagă (idei, doctrine etc.). [Cf. fr. propagateur, lat. propagator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPAGATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care propagă (idei, doctrine etc.). (< fr. propagateur, lat. propagator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROPAGATÓR s., adj. 1. s., adj. popularizator, pro-povăduitor, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propagatór s. m., adj. m., pl. propagatóri; f. sg. și pl. propagatoáre, g.-d. sg. art. propagatoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPAGATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se propagă. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROPAGATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care propagă ceva (o concepție, o doctrină etc.); propovăduitor; popularizator. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink