PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. (Livr.) Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPENSIÚNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / < fr. propension, cf. lat. propensio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPENSIÚNE s. f. înclinație, tendință, dispoziție naturală către ceva. (< fr. propension, lat. propensio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROPENSIÚNE s. v. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPENSIÚNE ~i f. livr. Înclinare firească, dispoziție naturală spre ceva. [Sil. -si-u-] /<fr. propension, lat. propensio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink