PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPÓLIS n. Substanță vâscoasă și aromată, amară la gust, de culoare verde-închisă, produsă de albine și folosită de ele la acoperirea pereților interiori ai stupului, având întrebuințări în medicină; clei de albine. /<fr. propolis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRÓPOLIS s.n. Substanță cu aspect de rășină, culeasă de albine de pe mugurii arborilor și folosită la astuparea crăpăturilor stupului; cleiul albinelor. [Acc. și propólis. / < fr., lat., gr. propolis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPÓLIS s. n. 1. substanță cleioasă, prelucrată de albine din polen și din mugurii plantelor, folosită la astuparea fisurilor stupului, la lipitul fagurilor etc. 2. preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). (< fr. propolis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROPÓLIS s. păstură. (~ din fagurii de miere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propólis s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink