PROPÓRȚIE, proporții, s. f. 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părților unui întreg sau între fiecare dintre aceste părți și întreg. ♦ Procent. 2. Raport, relație (echilibrată) între fenomene, noțiuni etc. ◊ Loc. adv. În proporție cu... sau (loc. prep.) în proporția... = proporțional cu..., potrivit cu... 3. (La pl.) Dimensiune, mărime; extindere (mare), amploare. ◊ Expr. A lua proporții = a se dezvolta, a crește foarte mult; (fam.) a se îngrășa. ♦ Cantitate, măsură. 4. (Mat.) Egalitate a două rapoarte alcătuite din patru elemente. [Var.: (înv.) proporțiúne s. f.] – Din fr. proportion, lat. proportio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPÓRȚIE s.f. 1. Raport între dimensiunile unui întreg și părțile lui sau între dimensiunile părților unui întreg. ♦ Procent, parte raportată la întreg. 2. Potrivire, raport armonios între mai multe lucrări, părți. ♦ În proporție cu... = proporțional cu..., potrivit cu.... 3. (La pl.) Dimensiune, mărime. 4. (Mat.) Egalitate între două rapoarte având patru elemente constitutive. [Gen. -iei, var. proporțiune s.f. / cf. fr. proportion, lat. proportio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPÓRȚIE s. f. 1. raport între părțile unui întreg și între acestea și întreg; raport stabilit între lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta, a crește foarte mult; b) (fam.) a se îngrășa. 3. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROPÓRȚIE s. 1. (MAT.) raport. 2. raport, relație. (O ~ justă între elemente.) 3. v. armonie. 4. v. procent. 5. v. dimensiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Proporție ≠ disproporție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
propórție s. f. (sil. -ți-e), art. propórția (sil. -ți-a), g.-d. art. propórției; pl. propórții, art. propórțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPÓRȚIE ~i f. 1) Raport între dimensiunile unor obiecte sau dimensiunile părților unui întreg. 2) Mărime fizică care poate fi măsurată; dimensiune. ◊ A lua ~i a crește foarte mult. 3) mat. Egalitate între două rapoarte constituite din patru elemente. [G.-D. proporției; Sil. -ți-e] /<fr. proportion, lat. proportio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink