PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPOVĂDUITÓR s., adj. 1. s. (BIS.) predicator, propagator, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.) 2. s., adj. v. popularizator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propovăduitór s. m. (sil. -du-i-), pl. propovăduitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPOVĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care propovăduiește ceva (o concepție, o doctrină etc.); propagator; popularizator. 2) Persoană care predică; predicator. [Sil. -du-i-] /a propovădui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
propovăduitoáre s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. propovăduitoárei; pl. propovăduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink