PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRORÉCTOR s. (înv.) subrector. (~ al universi-tății.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proréctor s. m., pl. proréctori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRORÉCTOR ~i m. Locțiitor sau adjunct de rector. /<rus. prorektor, germ. Prorektor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink