Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: proscrie (verb tranzitiv) , proscriere (substantiv feminin)   
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSCRÍERE s.f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei; proscripție. [Pron. -scri-e-. / < proscrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍERE s. 1. v. surghiunire. 2. v. interzicere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSCRÍERE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proscríere s. f. (sil. mf. -scri-), g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără judecată (afișând numai numele celui osândit). 2) înv. (persoane) A expulza din țară pentru o vină de ordin politic. 3) fig. (idei, activități etc.) A pune sub interdicție; a interzice. /<fr. proscrire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍE vb. 1. v. surghiuni. 2. v. interzice. 3. v. dezaproba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. și pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. -scri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)