Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: proscrie (verb tranzitiv) , proscris (adjectiv)   
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. v. exilat. 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), pl. proscríși; f. sg. proscrísă, pl. proscríse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără judecată (afișând numai numele celui osândit). 2) înv. (persoane) A expulza din țară pentru o vină de ordin politic. 3) fig. (idei, activități etc.) A pune sub interdicție; a interzice. /<fr. proscrire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍE vb. 1. v. surghiuni. 2. v. interzice. 3. v. dezaproba.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. și pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. -scri-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)