Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prospecta (verb tranzitiv) , prospectare (substantiv feminin)   
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSPECTÁRE s. v. prospecțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectării; pl. prospectări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROSPECTÁ ~éz tranz. 1) (terenuri) A cerceta în prealabil cu scopul de a detecta zăcăminte minerale utile. 2) (prețuri, cereri, oferite de piață) A studia în detaliu (pentru a descoperi surse de profit). /<fr. prospecter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSPECTÁ vb. I. tr. A cerceta (un teren) pentru a descoperi depozite naturale de minerale sau de metale prețioase. ♦ A cerceta piața comercială în vederea încheierii unor afaceri, unor contracte. [< fr. prospecter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSPECTÁ vb. tr. 1. a cerceta un teren pentru a descoperi depozite naturale de minerale. 2. a cerceta piața comercială în vederea încheierii de contracte. (< fr. prospecter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prospectá vb., ind. prez. 1 sg. prospectéz, 3 sg. și pl. prospecteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)