Dex prospectivă

PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – V. viitorologie. – Din fr. prospective.

PROSPECTÍVĂ s.f. Știință având ca obiect cauzele tehnice, economice și sociale care accelerează dezvoltarea lumii moderne, precum și prevederea situațiilor care pot decurge din influențele lor conjugate. V. f*********e. [< fr. prospective].

PROSPECTÍVĂ s. v. știința viitorului.

prospectívă s. f. (sil. mf. -spec-), g.-d. art. prospectívei; pl. prospectíve

PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s. f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.

PROSPECTÍV ~ă (~i, ~e) Care se referă la viitor, la evoluția societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Studiu ~. /<fr. prospectif, engl. prospective

PROSPECTÍVĂ ~e f. Ansamblu de cercetări efectuate asupra evoluției viitoare a societății moderne, care permit să se facă anumite previziuni. /<fr. prospective

PROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr. prospectif].

PROSPECTÍV, -Ă I. adj. referitor la prospectivă. II. s. f. 1. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc. 2. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului. (< fr. prospectif, /II/ prospective)

Prospectiv ≠ retrospectiv

prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. sg. prospectívă, pl. prospectíve