PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTĂNÁC adj., s. v. prost.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; f. sg. prostănácă, pl. prostănáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSTĂNÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink