PROSTÁTIC1, -Ă, prostatici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prostată. [< fr. prostatique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSTÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prostată. (< fr. prostatique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROSTÁTIC adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, modest, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neghiobesc, neprefăcut, nerozesc, nesilit, nestudiat, prostesc, simplu, spontan, umil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÁTIC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostátic (prostesc) adj. m., pl. prostátici; f. sg. prostátică, pl. prostátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prostátic (privitor la prostată, bolnav) adj. m., s. m., pl. prostátici; f. sg. prostátică, pl. prostátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de prostată; propriu prostatei. 3) și substantival Care suferă de prostatită. /<fr. prostatique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink