Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prostesc (adjectiv) , prosti (verb tranzitiv)   
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÉSC adj. 1. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O atitudine ~ească.) 2. dobitocesc. (O vorbă ~ească.) 3. v. nebunesc. 4. v. absurd.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÉSC adj. v. banal, comun, obișnuit, ordinar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROSTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înșelând). /Din prost
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PROSTÍ mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligența; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru proști; de prost. 2) Care vădește prostie; lipsit de inteligență; neghiobesc; nerozesc. /prost + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înșela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerși, demisiona, milogi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostí (a deveni prost, a cerși) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prosteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)