Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÍE s. 1. nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, nătângie, neghiobie, nerozie, prosteală, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. (concr.) gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotință, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafă, poznă. (A comite o ~.) 7. v. copilărie. 8. v. mărunțiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÍE s. v. ignoranță, incultură, modestie, nepricepere, neștiință, simplicitate, simplitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSTÍE ~i f. 1) Stare a celui prost. 2) Faptă sau vorbă de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; fleacuri. ◊ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva să renunțe la intențiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)