Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÍRE s. 1. îndobitocire, tâmpire. (~ cuiva prin viața pe care o duce.) 2. v. înșelare. 3. degradare. (~ calității unei mărfi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÍRE s. v. abdicare, cearșaf, cergă, cuvertură, demisie, învelitoare, pătură, velință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostíre (prostíri), s. f. – (Mold.) Cearșaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeași familie pare să aparțină prostovol, s. n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristor „plasă”. (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti „a doborî”). Cf. rostogol.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prostíre (faptul de a prosti, cearșaf) s. f., g.-d. art. prostírii; (cearșafuri) pl. prostíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. p******i „a ierta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROSTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înșelând). /Din prost
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PROSTÍ mă ~ésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligența; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înșela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerși, demisiona, milogi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostí (a deveni prost, a cerși) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prosteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink