PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÚȚ adj., s. prosticel, prostișor, prostuleț, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostúț adj. m., pl. prostúți; f. sg. prostúță, pl. prostúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSTÚȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la prost) Cam prost; puțin prost. /prost + suf. ~uț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink