PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTÉU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii și putea lua după voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, întâlnit numai în apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea albă și cu branhiile externe, care se mențin și la adult. ♦ Gen de bacterii în formă de bastonașe, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit părerile. [Cf. fr. protée, proteus, lat. Proteus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTÉU s. m. 1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult. 2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală. 3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile. (< fr. protée, lat. proteus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
protéu s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTÉU ~i m. livr. Persoană care vădește lipsă de principialitate, schimbându-și părerile după împrejurări; cameleon. /<fr. protée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink