Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTOCÓL s.n. 1. Regulă de ceremonial folosită la anumite acte cu caracter solemn sau în relațiile diplomatice. ♦ Serviciu pe lângă instituții superioare, însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretări, se stipulează prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere în cadrul unei conferințe internaționale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document în care se consemnează schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotărâri sau a unei înțelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTOCÓL s. n. 1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice. ◊ serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative. ◊ act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent. 3. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii. ◊ document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative. 4. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme. (< fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTOCÓL s. v. ceremonial.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROTOCÓL s. v. catastif, condică, proces-verbal, registru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protocól (-luri), s. n. – Ceremonial, proces-verbal. Fr. protocole.Der. protocolar, adj., din fr. protocolaire; protocoli (var. (îm)protocola), vb. (a include într-un protocol), din germ. protokollieren.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTOCÓL ~oále n. 1) Ceremonial obișnuit în relațiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; etichetă. 2) Act oficial în dreptul internațional. 3) Regulă de comportare în societate. /<fr. protocole, germ. Protokoll
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)