protocoláre s.f. (înv.) autentificare, legalizare (de acte, documente).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTOCOLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de protocol; propriu protocoalelor. 2) Care trebuie să corespundă cerințelor unui protocol. Descriere ~ă. 3) (despre persoane) Care vădește o politețe exagerată; ceremonios; reverențios. /<fr. protocolaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROTOCOLÁR, -Ă adj. După protocol, potrivit protocolului; (despre persoane) ceremonios. [Cf. fr. protocolaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTOCOLÁR, -Ă adj. potrivit protocolului; care respectă anumite reguli de politețe, ceremonios. (< fr. protocolaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTOCOLÁR adj. 1. v. ceremonios. 2. ceremonios, parlamentar. (Stil, limbaj ~.) 3. v. ceremonios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. sg. protocoláră, pl. protocoláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink