PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTOPOPÍE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiat, protopresbiterie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTOPOPÍE ~i f. pop. 1) Funcție de protopop. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Teritoriu aflat sub oblăduirea unui protopop. [G.-D. protopopiei] /protopop + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink