Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROVENIÉNȚĂ, provenienÈ›e, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârÈ™ie, provenire. [Pr.: -ni-en-.Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROVENIÉNȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proveniénță s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROVENIÉNȚĂ ~e f. Aparență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)