PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găsesc în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f., adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROVINCIÁL, -Ă adj. Din provincie. ♦ Caracteristic provinciei sau provincialilor. ♦ (Depr.) Simplu, înapoiat. // s.m. și f. Locuitor (originar) din provincie. [Pron. -ci-al, var. provințial, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. provincial, lat. provincialis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROVINCIÁL, -Ă I. adj. caracteristic provinciei, provincialilor. II. s. m. f. locuitor din provincie. (< lat. provincialis, fr. provincial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROVINCIÁL adj. provincialist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
provinciál s. m., adj. m. (sil. -ci-al), pl. provinciáli; f. sg. provinciálă, g.-d. art. provinciálei, pl. provinciále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROVINCIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru provincie; de provincie. 3) și substantival Care locuiește în provincie; din provincie. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de rafinament; necioplit. [Sil. -ci-al] /<lat. provincialis, fr. provincial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink