PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROZAÍSM n. 1) Caracter prozaic. 2) Prezență în poezie a elementelor prozaice; lipsă de expresivitate; platitudine. /<fr. prosaisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROZAÍSM s.n. Lipsa elementelor artistice într-o operă literară; prozaicitate; (p. ext.) vulgaritate, platitudine, banalitate. [Pron. -za-ism. / < fr. prosaïsme, it. prosaismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROZAÍSM s. v. banalitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prozaísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink