Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROZODÍE f. 1) Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul tehnicii versificației. 2) Sistem de pronunțare a silabelor (accentuate și neaccentuate, lungi și scurte). /<ngr. prosodia, fr. prosodie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROZODÍE s. f. parte a poeticii care studiază versificația sub raportul structurii versurilor, al accentelor și cantităților vocale din vers. (< fr. prosodie, lat., gr. prosodia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROZODÍE s. (LIT.) versificație. (Probleme de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROZODÍE s. v. articulare, articulație, emitere, pronunțare, pronunție, punctuație, rostire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)