Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se îngâmfa, a-și da importanță. – Din proțap.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROȚĂPÍ ~ésc tranz. reg. A face să se proțăpească. /Din proțap
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PROȚĂPÍ mă ~ésc intranz. 1) reg. A ocupa o poziție verticală fixă, stând ca un proțap. 2) fam. A se posta ostentativ (înaintea cuiva). 3) fig. A fi plin de sine. /Din proțap
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROȚĂPÍ vb. v. fixa, imobiliza, invoca, înțepeni, pironi, posta, pretexta, prinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proțăpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. proțăpeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink