PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRUDÉNT, -Ă adj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr. prudent, it. prudente, lat. prudens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRUDÉNT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRUDÉNT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prudent ≠ imprudent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prudént adj. m., pl. prudénți; f. sg. prudéntă, pl. prudénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acționează luând toate măsurile de precauție; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink