Dex prudenta

PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.

PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.

PRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acționează luând toate măsurile de precauție; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis

PRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter prudent; precauție; circumspecție. 2) Comportament prudent; atitudine prudentă; precauție; circumspecție. [G.-D. prudenței] /<fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza

PRUDÉNT, -Ă adj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr. prudent, it. prudente, lat. prudens].

PRUDÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].

PRUDÉNT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens)

PRUDÉNȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

PRUDÉNT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

PRUDÉNȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.)

Prudent ≠ imprudent

Prudență ≠ imprudență

prudént adj. m., pl. prudénți; f. sg. prudéntă, pl. prudénte

prudénță s. f., g.-d. art. prudénței