PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau s*x); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRUNC s. v. sugar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRUNC s. v. băiat, copil, fecior, flăcău, tânăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prunc (prúnci), s. m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ „nuielușă”, cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) „nuia”. În acest caz, rezultatul inițial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiță, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicații nu sînt convingătoare: din mag. poronty „cuibar” ‹ sl. porodŭ „naștere” (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Pușcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. și scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prunc s. m., pl. prunci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRUNC ~ci m. pop. Copil în primele luni de viață. /Probabil lat. puerunculus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOII-PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink