PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRUNCUȘÓR s. v. copilaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pruncușór s. m., pl. pruncușóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRUNCUȘOÁRĂ s. v. copiliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink