PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRUNCÚȚ s. v. copilaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pruncúț pruncúți, s.m. (înv. și reg.) 1. pruncușor, prunculeț, plod, sugar, s****i. 2. fiu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pruncúț s. m., pl. pruncúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink