PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de s*x feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Prunc + suf. -ă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÚNCĂ s. v. copilă, fată, fiică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prúncă s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink