PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂBUȘITÚRĂ s. v. ruină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRĂBUȘITÚRĂ ~i f. 1) Teren prăbușit. 2) Construcție care s-a prăbușit. /a (se) prăbuși + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink