PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂDÁLNIC adj. 1. jefuitor. (Armată ~.) 2. v. răpitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prădálnic adj. m., pl. prădálnici; f. sg. prădálnică, pl. prădálnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRĂDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care pradă; cu caracter de jaf; hoțesc. 2) (despre păsări, animale) Care se hrănesc din pradă. /a prăda + suf. ~alnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink